Nu se cunoaşte ziua în care Ghinionul şi-a aşezat teritoriul pe toate canalele din oraş. Se presupune doar cǎ dupǎ o ploaie foarte abundentǎ de varǎ.
A ieşit dintr-o gaurǎ, negru si lipicios şi a hotǎrât odatǎ pentru totdeauna cǎ nu se mai întoarce înapoi. Apoi şi-a trimis apoi puii sǎ cucereascǎ toate celelalte canale.
Aşa a început totul şi de-atunci n-a mai fost cale de întoarcere.
Cucerierea canalelor a fost uşoarǎ, pentru cǎ nimeni nu se gândise pânǎ atunci sǎ şi le ia în stǎpânire. Dar pân-aici, nimic grav, nimic iesit din comun.
Problema apare însǎ, în momentul în care se-ntâmplǎ ca cineva sǎ atingǎ, fie şi din purǎ greşealǎ, aceste noi posesiuni. Ghinionii iau treaba asta foarte personal. Aşa cǎ se rǎzbunǎ si veţi vedea imediat în ce mod.
Cel mai adesea se suie în cârca nefericitului care a comis greşeala, îi umblǎ prin pǎr, fǎrǎ ca acesta sǎ simtǎ ceva, coboarǎ spre ureche şi-i şoptesc incantaţii ce au darul sǎ-l ameţeascǎ pânǎ se împidicǎ sau comite ceva de nereparat. Apoi micul ghinion se lasǎ sǎ alunece de pe gazda lui cu un surâs satisfacut. Alteori, când nu apucǎ sǎ se agaţe de inculpat, împroaşcǎ cu blesteme dintre cele mai diverse şi mai neaşteptate.
Marele ghinion e sa calci pe canalul care-l gǎzduieşte chiar pe acesta, pe Marele Ghinion. Cǎci fiind cel mai puternic, tatǎl ghinioanelor, are şi cele mai crunte pedepse.
Copiii au învǎţat sǎ respecte regulile Ghinionului, la nevoie sunt în stare sǎ treacǎ chiar pe partea cealalatǎ a trotuarului, doar ca sǎ evite canalele. Iar dacǎ accidental au atins unul, aplicǎ de urgenţǎ ritualul care te scapǎ de ghinion. Ţi-l spun şi ţie, poate îţi va fi de folos : nouǎ piruete acompaniate de formula “Norocul sǎ-mi surâdǎ”.
Oamenii mari ignorǎ aceste reguli, poate de-aceea au atâtea ghinioane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu