Domnul Ridl a apărut
aproape peste noapte în micul orăşel de la poalele muntelui. Impunător, şi-a
instalat tabăra în mijlocul aşezării şi a început să dospească. Creştea cu
fiecare zi, iar mulţimea adulmeca curioasă. Aşa că domnul Ridl n-a mai stat pe
gânduri. Şi-a deschis larg braţele şi cu vocea sa mieroasă a săpat albii adânci,
pentru ca şuvoiului să-i intre în casă. Mare, luminoasă, sofisticată. Le-a pus
vizitatorilor pe masă mâncăruri alese aduse din ţări lăudate, le-a dat să bea
sucuri în culori nemaivăzute. Şi pânza s-a ţesut încet, fără să simtă cineva,
din fire subţiri şi delicate, până ce s-a transformat într-o plasă groasă, cu
ochiuri strânse şi de nepătruns. Dar nici pe-aceasta din urmă n-a părut să o
observe careva.
Dl. Ridl expedia
acum locuitorilor scrisori direct în căsuţa poştală, cu gânduri şi oferte
prietenoase, special concepute pentru fericirea fiecăruia. Copiii erau
prietenii lui, pregătea pentru aceştia zilnic degustări de bomboane. Cât de
cumsecade e dl. Ridl!
Localnicii nu
demult adunaţi duminica în piaţeta oraşului, au părăsit aceste locuri
devenite demodate şi s-au mutat la dl. Ridl. Acolo erau tablouri mari cu
chipuri frumoase, fericite, implinite. De ce n-ai fi chiar tu unul din ele? Trăieşte
clipa la Ridl - acest slogan anima gândurile tuturor. În culori şi muzică.
Şi cu cât colosul
devenea mai luminos şi colorat, cu-atât lucrurile din jur începeau să se piardă
într-un strat gros de praf. Munţii deveniseră gri-transparenţi, casele
neanimate se micşoraseră cu totul, râurile secaseră, soarele era mereu pal,
cerul fără stele. Dar cu toţii erau la dl. Ridl. Acolo era viaţa. Tentacolele
colosului se strecuraseră pe fiece ulită îngustă şi ademenise localnicii ce se
plimbau somnambuli între lucru şi Ridl, vărsându-şi timpul, banii şi viaţa în
burta enormă a acestuia.
Lucrurile au stat
astfel mult timp şi ar mai fi stat şi acum, daca dl Ridl n-ar fi dispărut cu
totul într-o zi. Fără scrisori de adio, fără slogan sau o ultimă promoţie. Rece
şi tăcut, lăsând oraşul năuc un timp.
Apoi munţii şi-au
recăpătat încet culoarea, casele şi piaţeta veche a oraşului s-au trezit la
viată, iar oamenii şi-au scos măştile frumoase şi au plimbat pe străzi
propriile chipuri imperfecte, sub un cer din nou colorat. Oraşul nu-şi mai
aminteşte multe despre marele colos. Doar copiii încă mai tânjesc după
bomboane. Speră ca, adulţi fiind, să-l reîntâlnească într-o bună zi pe bunul domn
Ridl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu