luni, 1 aprilie 2019

Orăşelul Ridl


Domnul Ridl a apărut aproape peste noapte în micul orăşel de la poalele muntelui. Impunător, şi-a instalat tabăra în mijlocul aşezării şi a început să dospească. Creştea cu fiecare zi, iar mulţimea adulmeca curioasă. Aşa că domnul Ridl n-a mai stat pe gânduri. Şi-a deschis larg braţele şi cu vocea sa mieroasă a săpat albii adânci, pentru ca şuvoiului să-i intre în casă. Mare, luminoasă, sofisticată. Le-a pus vizitatorilor pe masă mâncăruri alese aduse din ţări lăudate, le-a dat să bea sucuri în culori nemaivăzute. Şi pânza s-a ţesut încet, fără să simtă cineva, din fire subţiri şi delicate, până ce s-a transformat într-o plasă groasă, cu ochiuri strânse şi de nepătruns. Dar nici pe-aceasta din urmă n-a părut să o observe careva.

Dl. Ridl expedia acum locuitorilor scrisori direct în căsuţa poştală, cu gânduri şi oferte prietenoase, special concepute pentru fericirea fiecăruia. Copiii erau prietenii lui, pregătea pentru aceştia zilnic degustări de bomboane. Cât de cumsecade e dl. Ridl!

Localnicii nu demult adunaţi duminica în piaţeta oraşului, au părăsit aceste locuri devenite demodate şi s-au mutat la dl. Ridl. Acolo erau tablouri mari cu chipuri frumoase, fericite, implinite. De ce n-ai fi chiar tu unul din ele? Trăieşte clipa la Ridl - acest slogan anima gândurile tuturor. În culori şi muzică.

Şi cu cât colosul devenea mai luminos şi colorat, cu-atât lucrurile din jur începeau să se piardă într-un strat gros de praf. Munţii deveniseră gri-transparenţi, casele neanimate se micşoraseră cu totul, râurile secaseră, soarele era mereu pal, cerul fără stele. Dar cu toţii erau la dl. Ridl. Acolo era viaţa. Tentacolele colosului se strecuraseră pe fiece ulită îngustă şi ademenise localnicii ce se plimbau somnambuli între lucru şi Ridl, vărsându-şi timpul, banii şi viaţa în burta enormă a acestuia.

Lucrurile au stat astfel mult timp şi ar mai fi stat şi acum, daca dl Ridl n-ar fi dispărut cu totul într-o zi. Fără scrisori de adio, fără slogan sau o ultimă promoţie. Rece şi tăcut, lăsând oraşul năuc un timp.

Apoi munţii şi-au recăpătat încet culoarea, casele şi piaţeta veche a oraşului s-au trezit la viată, iar oamenii şi-au scos măştile frumoase şi au plimbat pe străzi propriile chipuri imperfecte, sub un cer din nou colorat. Oraşul nu-şi mai aminteşte multe despre marele colos. Doar copiii încă mai tânjesc după bomboane. Speră ca, adulţi fiind, să-l reîntâlnească într-o bună zi pe bunul domn Ridl.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu